Un adevăr profund, dar cu două tăișuri: unii oameni simt ploaia ca pe o binecuvântare, intră în starea poetică și contemplativă, poate chiar se gândesc la sensul vieții sau la romantismul unui tablou ud al naturii. Alții, mai practici, doar se gândesc că și-au uitat umbrela acasă, că asfaltul devine alunecos și că hainele ude sunt teribil de incomode. În realitate, fie că simți ploaia sau doar te uzi, toată lumea ajunge în același loc – la un prosop cald și, eventual, la o lecție despre prognoza meteo ignorată. Până la urmă, poetic sau nu, nimeni nu scapă de frig dacă stă prea mult afară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu