Codul din Manuscris - partea a 3-a

 

Codul din Manuscris - Dezvăluirea

Cătălin stătea în fața laptopului, studiind din nou manuscrisul, dar fiecare cuvânt îi apărea acum ca un puzzle. Începuse să creadă că simbolurile și frazele criptice pe care le integrase erau mai mult decât simple ornamente literare. Poate că subconștientul său ascunsese ceva, dar cum? De unde?

După câteva ore de cercetări febrile, dădu peste un detaliu ciudat. În poveste, un personaj găsea o hartă secretă care ducea la un loc misterios. Detaliile corespundeau perfect unor locuri reale pe care le vizitase în copilărie cu bunicul său, un bărbat obsedat de istorie și de enigmele vechilor civilizații. Manuscrisul său nu era o simplă poveste; părea să fie un amestec de amintiri codificate.

Și atunci, adevărul îl lovi ca o avalanșă.

Bunicul său, un cercetător discret, lucrase în secret la descifrarea unor texte antice care vorbeau despre o comoară ascunsă, o relicvă a unei civilizații pierdute. Toate acele povești pe care i le spusese în copilărie nu fuseseră basme. Manuscrisul lui Cătălin era, fără să știe, cheia către comoara pe care bunicul său nu reușise să o descopere.

O întâlnire neașteptată

O bătaie în ușă îi întrerupse gândurile. Era aproape miezul nopții, iar cineva insista. Cu inima bătându-i nebunește, Cătălin deschise ușa cu precauție. Era Ana, udă leoarcă de ploaie, cu o expresie obosită și disperată pe chip.

„Nu avem mult timp,” spuse ea repede. „Trebuie să ieșim din oraș. Ei te caută.”

Cătălin ezită pentru o clipă, dar hotărârea din ochii Anei îl convinse. Își luă manuscrisul și câteva lucruri esențiale, iar cei doi plecară în grabă. În mașină, Ana îi explică totul:

„Bărbații pe care i-ai văzut sunt parte dintr-o organizație secretă care vânează artefacte și cunoștințe pierdute. Ceea ce nu știi este că manuscrisul tău conține un cod bazat pe un cifru vechi, iar ei știu că tu ești singurul care îl poate descifra.”

Cătălin o privi neîncrezător. „Dar eu nu am scris nimic intenționat. Cum a ajuns asta în manuscris?”

„Probabil bunicul tău ți-a plantat informațiile, fără ca tu să realizezi. Era unul dintre puținii care cunoșteau existența relicvei, dar nu voia ca ea să cadă în mâini greșite. A ales să-ți transmită totul printr-o metodă pe care doar tu, cu imaginația ta, ai fi putut să o descifrezi.”

Înfruntarea

Au ajuns la un han părăsit în afara orașului. Ana scoase un laptop și îi arătă un program de decriptare. „Trebuie să găsim codul complet înainte să ne găsească ei.”

Cătălin, cu degetele tremurânde, începu să caute conexiuni între pasajele din manuscris. Pe măsură ce lucra, mintea i se clarifica. Totul avea sens. Manuscrisul conținea coordonate, dar și o avertizare: relicva era protejată de o serie de mecanisme care puteau fi fatale pentru oricine nu respecta instrucțiunile.

La scurt timp, o lumină de faruri străpunse noaptea. Mașini negre se apropiau de han. „Sunt aici!” șopti Ana.

„Fără panică,” răspunse Cătălin, terminând descifrarea ultimelor detalii. Cu un ultim clic, coordonatele precise apăreau pe ecran. „Gata!”

Dar înainte să poată face altceva, ușa hanului fu izbită cu putere. Bărbatul masiv, pe care Cătălin îl recunoscuse de la depozit, intră cu o expresie crudă pe chip. „Predă-mi manuscrisul și codul,” spuse el rece.

„Dacă mă ucizi, pierzi șansa de a găsi relicva,” replică Cătălin, încercând să-și stăpânească frica.

În acel moment, Ana scoase un pistol ascuns și ținti spre bărbat. „Nu mișca,” spuse ea ferm.

Dar totul se întâmplă rapid. Un alt bărbat intră pe ușă și lovi arma din mâna Anei, declanșând un haos total. Cătălin, profitând de confuzie, smulse manuscrisul de pe masă și se strecură pe o fereastră deschisă. Ana îl urmă, iar împreună fugară prin pădure, sub ploaia torențială.

Descoperirea

După ore de fugă, coordonatele îi ghidară către o peșteră ascunsă în munți. Înăuntru, relicva strălucea slab, protejată de un mecanism complicat. Cătălin, folosindu-se de indiciile din manuscris, dezactivă capcanele și, în cele din urmă, ajunse la obiectul prețios: o sferă strălucitoare, sculptată cu simboluri străvechi.

Ana, cu respirația întretăiată, îl privi. „Știi ce este asta?”

„Nu,” spuse el sincer.

„Este cheia către o sursă inepuizabilă de energie. În mâinile cui trebuie, poate salva lumea. În mâinile greșite, o va distruge.”

Cătălin privi relicva, știind că viața lui nu va mai fi niciodată la fel. Alegerea era acum în mâinile lui.